De-a lungul scurtei sale istorii pe pamant, de la nasterea marilor civilizatii in urma cu aproximativ 5.000-6.000 de ani si pana regimurile totalitare moderne, omul a dat din plin dovada capacitatii si disponibilitatii sale de a produce raul si teroarea.
De asemenea, o simpla rascolire a istoriei ne dezvaluie ce resurse nelimitate ascunde specia noastra cand vine vorba de a indura umilinta, de a ne indobitoci si prosterna in fata calailor nostri.
Natiuni intregi si-au proslavit dictatorii criminali. Hitler a fost adulat de germani, care apoi s-au abandonat pe sine intr-un razboi nu doar irational si criminal, dar si autodistructiv. Maretii rusii s-au facut mici in fata terorii si genocidului instaurat de Stalin in repetate randuri, iar la moartea lui se spune ca nu putini au fost cei care l-au plans cu sincera durere in suflet. Se gasesc si se vor gasi mereu asadar milioane si sute de milioane de oameni gata oricand sa moara in numele crimei, sa accepte orice mizerii de frica si sa indure cele mai mari atrocitati in numele unei viziuni irationale.
Dupa o incursiune in galeria marilor absurditati ale istoriei, bocitoarele din Coreea de Nord par o adunatura de amatori. Oricat de izolata ar fi tara, oricat de brutal ar fi Guvernul de la Phenian si oricata teroare ar fi raspandit liderul Kim Jong - Il. Ca noua, celor din lumea cat de cat libera a Occidentului, ne este imposibil sa intelegem cum pot locuitorii unui stat totalitar sa isi planga calaul - e cea mai mica problema din intregul tablou al erorilor.
Cati sunt sinceri in isteriile lor lacrimogene si cati se prefac, cati isi imita partenerii si vecinii de bocet si cati sunt cuprinsi de spiritul conformarii, fara ca macar sa isi dea seama, este iarasi o chestiune de detaliu. Cu siguranta, foarte multi dintre cei pe care i-am vazut in imagini ca isi rup hainele de pe ei
