Îi învăţăm pe copiii noştri să fie curaţi, respectuoşi, politicoşi, să-şi asculte dascălul şi părinţii, să fie atenţi cînd traversează strada, să nu mintă etc. Cu adevărat, însă, foarte rar ne gîndim cum să-i învăţăm să fie generoşi. Să dăruiască.
În preajma sărbătorilor, în special, copiii oferă nenumărate lecţii de generozitate: strîng, alături de adulţi, bani sau jucării pentru familiile sărace, colindă pe la casele celor nevoiaşi, fac spectacole pentru copiii aflaţi în Centrele de plasament, aduc alinare celor bolnavi. Îi învăţăm, apoi, pe cei mici să dăruiască colegului de bancă o banană, că „aşa e frumos, să împarţi cu cel de lîngă tine“, să aleagă cadoul potrivit pentru bunica sau pentru prieten, să dăruiască flori învăţătoarei, să-şi împartă jucăriile cu cei mai puţin norocoşi. Şi e bine că toate aceste lucruri se întîmplă. Dar ele nu pot fi decît un (prim) pas. Cred că lecţia despre generozitate, despre adevărata generozitate, este ceva mai complicată: departe de a rămîne doar o simplă regulă de bune maniere sau un moment festiv, adună în ea o seamă de exigenţe mult mai diverse şi mai profunde decît pare la prima vedere. Un dar făcut cum se cuvine e mai mult decît un dar făcut din politeţe, din dorinţa de a recompensa un gest frumos sau o iubire necondiţionată (deşi, nici aceste motive nu-s deloc de lepădat). Un dar făcut cum se cuvine are efecte nu numai asupra celui care primeşte, ci şi asupra celui care oferă.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosCe-ar mai trebui să cuprindă, deci, lecţia despre generozitate (în afară de modelul propriu oferit de adult celui pe care îl educă)? Cîte ceva despre timpul potrivit pentru a dărui. Despre darul făcut fără ostentaţie, fără calcule, fără gîndul răsplăţii. Despre darul care să împlinească nevoia sau dorinţa celui care primeşte, şi nu pe cele ale celui ca
