Dezordinea mentală, morală și socială provocată de emisiunea monetară fără acoperire (fie prin expansiunea creditului, fie prin tipărirea de bani) este îndeobște puțin remarcată de cei care analizează fluctuațiile economiei.

În general, analiștii preferă să se concentreze pe efectele „economice” ale boom-ului, respectiv bust-ului: ce se întâmplă cu prețurile, investițiile, rata șomajului sau nivelul datoriilor? – toate acestea capturează aproape în întregime spațiul umplut de comentariile de specialitate.

Anii boom-ului economic sunt ani în care lumea intră în febra investițiilor. Cum spunea Lionel Robbins, un martor al Marii Depresiuni, „când rata dobânzii scade de la 4% la 3%, o serie întreagă de afaceri, care nu erau rentabile în condiţiile vechii rate a dobânzii, devin acum tentante. Se pot înălţa fabrici, construi maşini, extinde facilităţile de transport, oferi spaţii de locuit, toate acestea nefiind posibile când rata dobânzii era mai ridicată”.

Vezi continuarea acestui material pe Forbes.ro

Când rata dobânzii devine real negativă, când băncile sunt subvenționate să acorde credite, oamenii încep să creadă că visele pot deveni realitate, că implauzibilul devine practic. Un „miracol economic” este pe cale să se înfăptuiască. Iar comportamentul uman se schimbă în consecință.

Bani ieftini, bani din nimic, bani fără acoperire

„Cheap money” și profiturile iluzorii generează extinderea artificială a consumului în dauna economisirii. La fel de importantă este distorsionarea ierarhiei sociale şi a clasei antreprenoriale ce însoţeşte supraconsumul. Ieftinirea artificială a creditului îi induce pe întreprinzători să renunţe la finanţarea afacerilor cu propriul capital, motivându-i să atragă capital şi să se îndatoreze. Astfel, întreprinzătorii tind să se transforme în manageri – să gestioneze banii altora. În acea