Piaţa Tahrir, Tea Party, fenomenul „Occupy Wall Street” sunt toate un triumf al reţelelor. Şi anunţă un nou val al istoriei, la fel de important precum ascensiunea imperiilor sau formarea statelor-naţiune, crede John Arquilla, unul dintre numele Topului FP 100 gânditori globali de anul trecut.

Impactul revoluţiei din Piaţa Tahrir asupra lumii arabe, al fenomenului Tea Party asupra politicii americane, al mişcărilor de tip “Occupy Wall Street” cu replicile lor europene, toate arată puterea pe care reţelele, răsfirate, cu multiple ramificaţii, fără lider, îl au asupra unei societăţi. Reţelele îşi extrag puterea şi energia din două surse: pe de o parte din tehnologiile care răspândesc informaţia conectându-i pe toţi cu toţi, iar pe de altă parte, din forţa crezului care îi uneşte, mobilizează şi îi ţine laolaltă pe susţinători, chiar în faţa celor mai brutale represiuni. În cele din urmă, reţelele sunt comunităţi articulate în jurul unor idei.

Într-un articol publicat în FP, “The (B)end of history”, John Arquilla consideră această modalitate de a agrega şi proiecta „puterea celor fără de putere” drept cea mai importanţă tendinţă a lui 2011. În plus ea are potenţialul de a deschide un nou capitol în istorie la fel cum au făcut-o în trecut imperiile sau statele-naţiune. Şi în loc să fie „sfârşitul istoriei” după cum decreta Francis Fukuyama la începutul anilor ’90, ascensiunea reţelelor ar putea semnala un punct de cotitură, o nouă ramificaţie a istoriei. Pe parcursul ultimului deceniu, rolul reţelelor a crescut exponenţial: de la cele care au avut un impact covârşitor în limitarea testării armelor nucleare sau în răspândirea interdicţiei împotriva utilizării minelor anti-personal, la cele care din Tunisia până în Siria au devenit actorii principali ai revoltelor împotriva dictatorilor locali.

Lumea celor 10 Al-Qaeda

Pentru Arquilla, lat