Constantin Cojan este unul dintre puţinii meşteşugari care mai coase căciuli de cârlan şi bondiţe. Straiele care ies din mâinile iscusite ale colibăşeanului sunt căutate chiar şi vara. Le poartă oameni de pe toate continentele.

Pe Constantin Cojan din Colibaşi (Cahul), l-am întâlnit la un târg de Crăciun din Chişinău, unde şi-a expus căciulile de cârlan, bondiţele şi pieile de oi. Niciun vizitator nu trecea pe alături fără să mângâie pieile albe ca neaua şi extrem de pufoase, de-ţi venea să te întinzi imediat pe ele.

Oricât le-ai mototoli, blăniţele îşi recapătă imediat forma. Mulţi îl întreabă cum de reuşeşte să le facă atât de pufoase şi plăcute la atingere. „Totul e natural. Prelucrez pielicelele conform ultimelor tehnologii", le răspunde colibăşeanul.

Oamenii nu stau mult pe gânduri şi scot banul din buzunar. Nici nu se târguiesc, căci ştiu cât face această minunăţie.

„În Italia o astfel de blană costă 150 de euro. Aici o cumpăr de cinci ori mai ieftin. O voi pune în căruciorul nepotului", spune Ala Grumeza, o cumpărătoare.

Sunt la mare căutare şi căciulile de cârlan, considerate de mulţi demodate. „Întotdeauna se găsesc bărbaţi cărora le place să poarte căciuli mocăneşti, ca strămoşii lor. Le confecţionez după modelul pe care îl făcea şi tatăl meu, ucenic în 1930 la nişte meşteri din Galaţi", povesteşte vânzătorul, îndesându-şi pe cap una din piesele sale.

Cât schimbăm două vorbe, pică la ţanc un client. Vasile Dron tocmai îşi căuta o căciulă pe potrivă. Bărbatul de 59 de ani poartă căciula roată, că aşa-i stă bine unui om în vârstă. „Când eram mai tânăr, o aşezam pe-o sprânceană şi-i înfundam vârful. Aşa fac bărbaţii chipeşi. Acum mi-am schimbat preferinţele", ne împărtăşeşte omul secretele sale.

Şi bărbaţii rebeli au portul lor, numit „de-a căţeaua" - îndeasă cuşma pe cap aşa cum nimeresc, fără să-i dea o anumită formă.