În urmă cu un an am fost nevoit să îmi caut o nouă chirie. Găsisem apartamentul perfect. Chiria şi garanţia erau ok. Problema a apărut în momentul în care a intervenit agentul imobiliar. Eu nu apelasem la serviciile lui, însă propietarul da.
Concret, eram nevoit să îi plătesc şi lui un comision care reprezenta jumătate din preţul chiriei, deşi nu făcuse decît să îmi prezinte oferta, avînd grijă să apere toate interesele propietarului.
Aceasta este o situaţie aproape banală cu care mulţi dintre noi ne confruntăm. Transpus în fotbal, agentul de care vorbeam se numeşte impresar. Iar misiunea lui este aceiaşi: apără interesele fotbalistului, dar este plătit de clubul cu care negociază transferurile. Un paradox!
De ce impresarii fac mai mult rău decît bine?
În vara lui 2007, înaintea de a ajunge la Inter, Chivu era curtat intens de FC Barcelona. Catalanii îi ofereau un salariu în jur de patru milioane de euro pe care fundaşul român era tentat să îl accepte. Lucrurile mergeau bine, totul părea OK. În ultimul moment, însă totul a picat. Motivul? Giovanni Becali. Impresarul lui Chivu a solicitat catalanilor un comision de care Barcelona nici nu a vrut să audă. Cum nici Becali nu a scăzut din pretenţii, Chivu a trebuit să reunţe la dorinţa de a evolua pentru echipa care între timp a devenit cea mai bună din lume.
Situaţia se repetă şi în aceste zile. Chivu intră în ultimele şase luni de contract, iar Inter încă nu i-a propus o prelungire. Evident, salariul mare încasat din români ar fi unul dintre motivele pentru care italienii ezită. Sînt, însă, convins că unul dintre motive, dacă nu chiar cel mai mare, este şi comisionul pe care impresarii îl solicită la prelungirea contractului. Să nu uităm totuşi că fraţii Becali sînt celebrii pentru comisioanele pe care le cer de la cluburi.
Cît cîştigă un impresar?
Cîştigurile unui agent
