Dezastrul din 11 martie 2011 şi catastrofa de la Fukushima au aruncat energia nucleară într-o nouă criză existenţială. Mai multe state au decis că vor renunţa în totalitate la energia produsă din surse nucleare sau că vor reduce ponderea acesteia în necesarul total, iar Japonia a avansat scenariul conform căruia industria nucleară trebuie să „renască”.
Când aveau să lovească valurile tsunami cu înălţimea de 14 metri, zidurile până atunci sigure ale centralei nucleare Fukushima Daiichi au cedat afectând generatoarele de urgenţă ale instalaţiei. Nimic nu mai avea să împiedice combustibilul nuclear să intre în fuziune. Explozii ulterioare de hidrogen au eliberat cantităţi uriaşe de material radioactiv în atmosferă şi în zonele învecinate.
În total, 150.000 de persoane au fost nevoite să părăsească prefectura, chiar dacă accidentul nu a provocat niciun mort. La 25 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, lumea avea să descopere încă un „no-man’s-land”.
Unda de şoc s-a răspândit la nivel mondial. La sfârşitul lunii mai, Germania anunţa că până în anul 2022 va renunţa în totalitate la producţia de energie din surse atomice. Elveţia şi-a luat un termen mai lejer: 2034. În iunie, Italia organiza un referendum care avea să confirme decizia de renunţare la energia nucleară luată încă din 1990. Belgia este în pregătiri.
Franţa, campioana producţiei de energie din elemente atomice, nu a luat încă nicio decizie. Este de aşteptat însă ca acest subiect să fie una din temele principale de discuţie în campania electorală de anul viitor.
La nivel internaţional, indiferent de decizia de a renunţa sau nu la energia nucleară, autorităţile responsabile cu siguranţa în acest sector au derulat teste de stress pentru a restabili încrederea în instalaţiile care cel puţin o perioadă de acum încolo vor mai funcţiona. Unele teste au fost finalizate şi au dus ch