Stabilitatea economică şi financiară, fiscalitatea ţinută sub control sunt vorbe frumoase, sunt palavre care pleacă dinspre Cotroceni şi Victoria, dar nu vor ţine nimănui de foame. Se întrevăd surprize amare. Reputaţi şi echilibraţi economişti (Mircea Coşea, Liviu Voinea) atrag atenţia că Executivul e în criză de bani şi dă din colţ în colţ să facă rost de ei. Prestigioase publicaţii de specialitate, ca The Economist, au taxat Bugetul pe 2012 ca fiind nerealist, mai ales prin faptul că se bizuie pe venituri incerte. Înşişi guvernanţii, scăpaţi de moţiunea de cenzură, dar intrând într-un an greu, lasă să se înţeleagă că au de gestionat - şi nu ştiu cum - o evoluţie bugetară alunecoasă. Tocmai de aceea, mai mult sau mai puţin explicit, îşi îndreaptă ochiul hulpav către singura sursă pe care o cunosc: golirea buzunarelor populaţiei, iar nu punerea pe roate a economiei. Nu cred că întâmplător a deschis consiliera premierului, Andreea Paul Vass, discuţia despre cota unică de impozitare de 16%, apreciind-o ca fiind scăzută: asemenea insinuări premerg, de regulă,noi măsuri de austeritate. Chit că declaraţiile oficiale neagă, deocamdată, creşterea cotei. La fel, nu m-aş hazarda să spun că Gheorghe Ialomiţianu (“cel mai performant finanţist din Europa”, potrivit unor condeieri aerieni şi neinformaţi de la The Banker) a aruncat din prostie pe piaţă tema creşterii cu până la 50% a impozitelor şi taxelor locale, fiind făcut mincinos de şefii asociaţiilor de primari despre care afirmase că i-ar fi cerut această măsură dură. Nu stă la locul ei nici Sulfina Barbu. Prin Ordonanţă de Urgenţă Guvernamentală, Ministerul Munciiva suspenda pe câte 5 luni plata alocaţiilor sociale (indemnizaţia pentrucreşterea copilului, venitul minim garantat, alocaţia pentru susţinerea familiei) către acele persoane care nu-şi achită taxele şi impozitele locale, pedepsindu- i astfel tot pe nevoiaşi