Pe la mijlocul secolului trecut, nu stia nimeni ce sunt sticlele din plastic. Sticlele erau din sticla. Ele invadau mediul, dupa ce se consuma berea, vinul sau apa minerala.
Ideea de apa plata nici nu se inventase, dar era populara expresia de apa chioara, un produs pe care nimeni nu indraznise sa-l vanda, frumos ambalat si cu eticheta de produs ecologic pe el.
Dar adevarata glorie a sticlelor de plastic - numite codificat PET - au lansat-o bauturile racoritoare. Ele sunt frumoase, usor de manipulat si usor de aruncat. La fel de usor si pungile, tot din pastic. Toate intregesc peisajul urban intr-un stil necunoscut in trecut.
Ca urmare, sub balcoanele blocurilor, ninge cu pungi si cutii. Cand sufla vantul in rafale, ele se ridica in stoluri, amestecandu-se cu vrabiile. Cand nu sufla, misuna pe jos, ca sobolanii. Cand adie, ele fosnesc, acompaniind greierii si iritand pisicile, in linistea noptii.
Cand ploua, apa le duce la vale, infunda canalizarile si inunda parcarile. Iarna, ingheata si se face lunecus. Pe lunecus, cad babele, isi rup gleznele si aglomereaza spitalul de urgenta, unde nu sunt locuri.
Un sfert, din ce cumparam, aruncam
Ambalajele de plastic invadeaza capitalele lumii, inunda tarile, cuprind continentele si ameninta sa acopere Planeta, numai cu lucruri aruncate. Un ziar german relata ca numarul ambalajelor din plastic aruncate depaseste mult cifra de sapte miliarde, care reprezinta populatia planetei.
Ne plangem de criza, dar nu observam ca ne asteapta dezastrul ecologic. Statistica pretinde ca aproape un sfert din tot ce cumparam, aruncam. Jumatate, din ce ramane, consumam. Restul dispare fara urma si nu e clar unde se duce.
In acest moment, cand presa da vina pe racoritoare si pe apa plata, o stire Reuters, reluata de Capital.bg informeaza ca firma Coca Co
