Pe vremea lui Balzac, femeia, cand depasea 30 de ani, era deja "trecuta". Complexele ii apasau sufletul, iar viata lipsita de un anumit confort, de apa calda, uneori si de caldura, de tratamente medicale competente, de ingrijiri cosmetice, ii ofilea infatisarea si insinua pervers ca femeia incepe sa devina "baba".

Varsta increderii in sine

La 30 de ani, imaginea in oglinda era vadit diferita fata de cum era la 25 si cu atat mai mult de cum era la 20, iar acest lucru o mahnea. Simtea ca, pe nesimtite, se incheie cel mai frumos capitol din viata.

Un articol recent aparut in Daily Mail sustine ca femeia de astazi abia dupa 50 de ani incepe sa aiba simtul sigurantei si al increderii in sine.

Raspunzand unui sondaj, doua treimi din femeile intrebate au confirmat ca asa stau lucrurile, explicand ca abia ajunse la aceasta varsta au simtit adevaratul confort sufletesc, o dorinta nestavilita de a trai, nevoia de a calatori si chiar de a se rasfata.

Jumatate din cele 3.000 femei chestionate s-au referit la faptul ca trecerea anilor le-a ajutat sa-si impuna regimul pentru pierderea din greutate la care au visat toata viata.

Un psiholog englez, doamna Rebecca Fensome, confirma ca "la o anumita varsta, se creaza factori de autoacceptare", determinanti pentru a fi multumit de tine, asa cum esti.

Oglinda, oglinjoara...

Ea a mai explicat ca, la 50 de ani, femeia este mai constienta ca oricand de punctele ei forte, de propriile valori, dar si de slabiciunile sau esecurile ei. Discernamantul o face sa transeze mai ferm intre bine si rau, intre ce-i foloseste si ce-i dauneaza, intre ceea ce are efect pe termen lung, pe termen scurt sau deloc.

Nu incape indoiala ca, ajunsa la aceasta varsta, femeia se simte mai independenta, mai in largul ei si sigur mai constienta de propriile fort