Într-un exerciţiu editorial inedit, o jurnalistă franceză încearcă să joace rolul premierului Federaţiei Ruse şi viitor candidat la prezidenţiale cu şanse mari de realegere în condiţii dubioase. Cum ar arăta gândurile liderului de la Moscova devenit surd la cererile de schimbare din piaţa centrală a capitalei?
Câţi manifestanţi la Moscova? 100.000? O minoritate de agitaţi, nişte nulităţi comandate de America în tentativa de a elimina Rusia de pe harta puterilor mondiale. Dacă aştia cred că mă impresionează, au luat-o razna de-a bunelea. L-am lăsat pe puşti (Medvedev) să anunţe nişte reforme electorale. Dar important e să nu par slab.
În 12 ani mi-am făcut mulţi duşmani, dar şi prieteni. Mulţi au profitat din afaceri cu gaze şi petrol. Am redresat ţara ca nimeni altul şi acum purtătorii aştia de prezervative nu-mi arată niciun fel de recunoştinţă! Fără slăbiciune! Cum zicea Stalin pe care l-am citat la televiziune în 2004...
L-am ajutat şi pe Bashar, săracul e victima unui complot extern ca şi mine şi e ultimul meu aliat în Orientul Mijlociu. Nu-l las să cadă decât în ultimul minut, dacă va trebui s-o fac. Şi iranienii îl ajută, dar nu prea am încredere în persanii aştia islamişti. Noroc că avem interese comune contra americanilor.
Am oroare de furia mulţimii. Îmi aduc aminte cum în 1990, la căderea Zidului, eram blocat în sediul KGB de la Dresda. Mulţimea ameninţa că va ataca imobilul. Centrul nu răspundea la telefon, iar eu am rămas traumatizat după acest episod. Niciodată nu voi mai permite să se întâmple aşa ceva!
Mai am doar trei luni până la preşedinţie. Rezist eu până atunci! Auzi la ei, „Primăvara poporului”, „Revolta Facebook”, ce tâmpenii! Ben Ali a fugit ca un laş, Mubarak a cedat fără rezistenţă şi acu' e în celulă, iar Gaddafi cu ce s-a ales, cu interese occidentale mascate de responsabilitatea de eliberare?! În cazul m
