Ne despartim de un an extrem de violent. Sigur ca cel mai mult a socat violenta fizica.
Sa ne amintim de unul dintre cele mai socante astfel de pusee, scena de groaza din timpul meciului Steaua-Petrolul, cand un salbatic si, se pare, drogat, a navalit pe teren si a lovit pe la spate un jucator. Din nefericire acel tanar nu este o specie rara, un mutant usor de izolat. Ceea ce s-a intamplat la Ploiesti este simptomatic pentru o societate tot mai violenta, pe toate palierele.
Ne izbim de violenta peste tot. In trafic, la magazin, in parc, pe strada si, iata, pe terenurile de sport. Pumnul porneste fara prea multe explicatii, fara discernamant si fara motive grele. Ti-a taiat fata pe sosea, la primul stop ii sari cu bocancii pe parbriz si il dai cu capul de asflat. Ti-a luat locul de parcare? Il lasi lat. A luat ultima punga de zahar la promotie din fata ta? Ii rupi hainele si daca mai comenteaza ii umfli ochii. Si de cele mai multe ori atacul nici nu este unul direct, asumat, dand o sansa egala adversarului, ca in duelurile cavaleresti din alte vremuri, ci unul perfid, neasteptat, eventual pe la spate, ca la Ploiesti.
Dar violenta fizica este doar varful icebergului, forma ei cea mai spectaculoasa. Violenta verbala este chiar mai dezlantuita. Injuratura, insulta, umilirea au devenit principalele forme de "comunicare", din spatele blocului pana la cel mai inalt nivel al politicii. Politetea, argumentul, bunavointa, gluma sau ironia fina sunt demodate. Vorba e asemeni pumnului. Trebuie sa striveasca, sa ucida.
De multe ori chiar din spatele cuvintelor ponderate se revarsa o mentalitate violenta, o ura cu greu tinuta in frau. Cititi forumurile si veti intelege exact la ce ma refer. Postarile civilizate si argumentate sunt minoritare. Predomina insultele si ura, intretinute din pacate si de media. Cazul Huidu a fost unul clas
