După ce în 2003 a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor - Filiala Craiova pentru eseu, filosofului şi scriitorului oltean Ionel Buşe i s-a decernat acum premiul pentru proză pe anul 2010
După festivitatea de ieri de la Primăria Craiova l-am abordat pe unul dintre laureaţii premiului pentru proză al Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova, Ionel Buşe (foto).
- Elevul din Târgu Logreşti – unde v-aţi născut în 1958 – a ajuns profesor universitar de filosofie la Universitatea din Craiova, apoi să conferenţieze ca profesor invitat la institute de cercetare şi universităţi din Paris, Lyon, Dijon, Bruxelles, Catania, Cosenza, Milano, Recife-Brazilia, Mexico City, Tolluca, a publicat opt cărţi, dintre care două în Franţa, peste 25 de studii în reviste şi volume colective din străinătate şi a coordonat zece volume internaţionale. Cum aţi reuşit acest salt... european?
- Eu n-am făcut probabil decât să mă supun unui destin pe care-l datorez unor profesori inimoşi de la gimnaziu din anii dezgheţului socialist, din liceu şi facultate, dar şi unor cărţi fundamentale pe care am învăţat să le citesc prin şansa unor „întâlniri admirabile“: Dragomir Costineanu, Gheorghe Vlăduţescu, Constantin Noica, Jean-Jacques Wunenburger, ultimul fiind conducătorul meu de doctorat din Franţa. La Universitate am ajuns târziu, printr-o conjunctură favorabilă. Nu ştiu dacă acum aş mai fi reuşit, chiar cu „saltul...“ de care vorbiţi.
- După premiul Uniunii Scriitorilor - filiala Craiova, pentru eseu pe anul 2003, acum aţi recidivat, fiindu-vă decernat premiul pentru proză pe anul 2010 pentru volumul de proze scurte „Ultima vară cu Enikö şi alte... povestiri“. Felicitări! Ce reprezintă această carte pentru scriitorul Ionel Buşe, ce înseamnă acest nou premiu pentru dumneavoastră?
- Gândul meu a fost, din anii de liceu, când am debutat la „Cenaclul Columna“ al regretat
