Visul suprem al libertăţii, oricând şi oriunde, este firul roşul care străbate literatura şi viaţa lui Nikos Kazantzakis, scriitorul care l-a descoperit şi l-a recreat apoi în ficţiune pe Alexis Zorbas.
Ca o nesfârşită călătorie prin lumea oamenilor şi prin cea a zeilor s-a desfăşurat existenţa celui mai cunoscut scriitor elen din secolul XX. Între 18 februarie 1883, când s-a născut la Iraklion, în Creta, şi 26 octombrie 1956, când a murit, la o clinică din Freiburg (Germania), Nikos Kazantzakis a trăit ca un explorator care vrea întotdeauna mai mult.
Graţie întâlnirii cu Yiorgios Zorbas, un grec în carne şi oase, devenit apoi un celebru personaj de roman, a descoperit ce înseamnă anticul îndemn hedonist „trăieşte-ţi clipa!". Nu e deloc o exagerare, susţin specialiştii, să spunem că viaţa scriitorului grec a fost împărţită în două „ere": înainte şi după Zorba Grecul/ Alexis Zorbas.
O trecere în revistă, pe „repede înainte", a primeia dintre aceste două perioade ar include studiile din legendara insulă greceasă în care s-a născut, la vremea când cretanii se luptau cu turcii, iubirea pentru limba franceză, deprinsă de la călugării din şcoala din Insula Naxos, în care a fost trimis, Facultatea de Drept, absolvită la Atena, începuturile literare şi, de asemenea, ale unei fabuloase cariere în gazetărie.
Din aceeaşi „eră" fac parte plecarea la Paris, la studii, în 1907, audierea prelegerilor susţinute de filosoful Henri Bergson şi contactul cu gândirea lui Friedrich Nietzsche, după care Kazantzakis nu va mai fi la fel.
Peste decenii, în „Zorba Grecul", romanul care i-a adus notorietatea internaţională şi nemurirea, avea să explice: „În viaţa mea, cele mai mari foloase le-am avut de pe urma călătoriilor şi a viselor; dintre oameni, vii sau morţi, prea puţini m-au ajutat în lupta-mi. Şi, dacă aş vrea să-i disting pe cei care mi-au lăsat urme mai
