Analizele comparative sunt intotdeauna mai interesane, mai digerabile, decat cele seci, unilaterale, preocupate de o singura tema. Cu condita utilizarii unei metodologii oneste, este - de exemplu - mai incitant sa comparam tari si natiuni, decat sa urmarim o analiza nesfarsita despre o tara sau o natiune anume. Si pentru indivizi lucrurile stau aproape la fel: este mai usor sa-ti ajustezi comportamentul prin raportare la ceilalti, decat stand inchis in casa cu propriile iluzii.
Cine a calatorit prin Occident in ultimii 20 de ani, mai mult decat in scurte sejururi turistice, a observat fara indoiala existenta unei particularitati marcante a dezbaterii publice din Romania, fata de ceea ce se intampla in toate celelalte tari: violenta verbala si caracterul trivial ating, la noi, niveluri fara egal in restul lumii civilizate.
Practic, insasi expresia "dezbatere publica" este aproape lipsita de sens in Romania. Oricine emite, public, un punct de vedere, pentru a nu mai vorbi despre o opinie politica sau o propunere de actiune concreta, sfarseste inevitabil ingropat sub un munte de injuraturi si atacuri la persoana, care duc tot demersul in zona trivialului. La sfarsit, nimeni nu-si mai aminteste de tema in "discutie", deja anihilata de torentul de mizerii.
Evident, acesta este si scopul celor care au initiat aceasta masinarie infernala imediat dupa doborarea lui Ceausescu de la putere, la 22 decembrie 1989. Sa ne reamintim ca Romania a fost singura tara ex-comunista in care iesirea din vechiul regim s-a facut prin violenta (extrema), cu mii de morti si raniti. Pana si in Bulgaria, capii comunisti au reusit sa-si demita liderul si sa-l trimita pasnic acasa. La noi, "nu a fost posibil".
Pentru ca incepusera intr-un mod "original" tranzitia spre noile realitati europene, mostenitorii lui Ceausescu au continuat 2 ani cu "origina
