Sorin Apostu nu s-a mai atins de vreun ban din salariul incasat in calitate de primar al Clujului din septembrie 2010. Procurorii DNA scriu in rechizitoriul de trimitere in judecata ca dl. Apostu nu mai restras de atunci niciun leut din contul in care primaria ii vira leafa luna de luna. Din ce o fi trait oare un an de zile? Deducem ca Sorin Apostu nu lua mita ca sa-si mai completeze salariul insuficient, ci traia exclusiv din coruptie, aceasta fiind principala sa ocupatie si principala sa sursa de venit.

Emil Boc, cel care inclusiv in urma cu vreo doua saptamani isi exprima convingerea ca Sorin Apostu este un om nevinovat, o fi de acord cu aceasta deductie sau are alt raspuns la intrebare? Asa cum as vrea sa stiu ce explicatie are premierul pentru faptul ca sotia unui om onest a cumparat combustibil pentru masina proprie, in valoare de 11 mii de lei, adica aproximativ 2.000 de litri, folosind carduri puse la dispozitia primariei Cluj de firma de salubritate cu care municipalitatea are contract.

Detaliile aceste mi se par mai graitoare in privinta vinovatiei lui Sorin Apostu decat inregistrarile telefonice pe care DNA le-a atasat la dosar. De fapt, in mai toate marile cazuri de coruptie, socanta nu este infractiunea in sine. Nu e surprinzator nici nivelul la care ea este comisa. Daca toate aceste cazuri ar fi uimitoare, Romania nu ar fi atat de corupta.

Socanta este nerusinarea din detalii. E adevarat ca Sorin Apostu folosea 17 telefoane cu tot atatea cartele telefonice pentru conversatiile cu mituitorii sai. Dar in acelasi timp relaxarea cu care nici macar nu se atingea de leafa sau cu care sotia sa folosea cardurile de combustibil ale primariei ne arata ca primarul Clujului traia, de fapt, sentimentul impunitatii totale. Dincolo de precautia operatiunilor, coruptia sa era ostentativa.

Si de ce era Sorin Apostu atat de