Sunt pe lume oameni cu o activitate atât de prodigioasă şi care lasă în urmă o operă atât de consistentă, încât ne întrebăm cu stupoare: oare au avut timp să mai şi trăiască? Nici nu mai contează, căci opera eclipsează întru totul viaţa civilă.
Ion Vova sau Domnul Radio (aşa i-a spus cineva odată şi aşa a rămas denumit) s-a stins din viaţă la 7 ianuarie 2011, după doar patru luni de la plecarea bunului său prieten, Horia Şerbănescu. "Nu sunt o conştiinţă, dar sunt un depozit de istorie; le-am trăit pe toate şi vrând, nevrând le-am trecut prin propria conştiinţă!", spunea Ion Vova.
Născut la 30 septembrie 1917, la Berlin, unde mama sa, Aglaia Mihăilescu-Toscani, studiase canto, Ion Vova mărturisea că a făcut un război şi pe urmă vreo şaizeci şi cinci de ani teatru, o parte pe scândură şi cincizeci şi cinci la Radio în liceu, tânărul Vladimir Ionescu, cu pseudonimul Ion Vova, pe care i l-a dat Lucia Sturdza Bulandra, purta uniformă kaki şi număr de culoare galbenă şi mergea la toate spectacolele de teatru. A picat la examenul de la Şcoala de Aviaţie de la Mediaş, fiind îndrăgostit platonic de o tânără al cărei nume nu putea fi altul decât Julieta şi care, fireşte, urma cursurile Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică. Ion Vova este admis ca student al Conservatorului, din comisie făcând parte Lucia Sturdza Bulandra, Marioara Voiculescu, Maria Filotti, Ion Manolescu.
"Urăsc cuvintele «bătrân» şi «pensionar». Nu e o glumă. Ele arată ceva, aşa, ca un final, ca o limită la care am ajuns. Se încheie viaţa... Bătrân şi pensionar... Nu accept să fiu bătrân!", spunea Vova la 91 de ani. Şi nu a stat departe de radio nici o zi. A mers la serviciu până la 93 de ani, cât i-a fost dat să trăiască într-o viaţă de muritor. Ne-a îmbogăţit fonoteca de aur cu montările sale din Moliere, Shakespeare, Ibsen, Shaw, Vasile Alecsandri, Ion
