Tânăra Oksana Danilisin s-a născut şi a crescut peste Prut, s-a mutat în România în urmă cu şapte ani şi se bucură de căldura unui cămin din zona Aviatorilor, din Bucureşti.

Dacă o întrebi ce înseamnă „acasă", nu-ţi vorbeşte despre mobilă şi decoraţiuni, deşi e specialistă în design. Lăsând deoparte definiţia specială cu „Acasă înseamnă Sofia", Oksana Danilisin - amfitrioana săptămânii - îţi vorbeşte despre seri de iarnă petrecute în faţa şemineului, despre vin roşu sau ceai cu scorţişoară, despre canapeaua din mansardă de unde poţi vedea cum ninge peste acoperişuri, despre o ciorbă cu borş de casă.

„Îmi place mult aici"

Născută la Chişinău, dintr-un tată rus şi o mamă jumătate rusoaică, jumătate româncă, Oksana - „trei sferturi rusoaică, un sfert româncă", aşa cum se descrie, nepoata unei bunici (după mamă) care s-a mândrit mereu cu faptul că este româncă - locuieşte de aproape şapte ani în Bucureşti. Şi spune că s-a simţit „acasă" dincoace de Prut încă din dimineaţa aceea de februarie, când a coborât, la 7.00 dimineaţa, din microbuzul de Chişinău. „Era frig, străzile - morcirloase, dar oraşul m-a încântat din prima zi. Ultimii şapte ani i-am petrecut aici şi încă nu m-am plictisit. Chiar îi mai spun soţului uneori (român - n.r.): «Nu ştiu cum te simţi tu la tine în ţară, dar mie îmi place mult aici»", zâmbeşte Oksana.

Am stat la poveşti în săptămâna dinaintea Crăciunului

şi-am băut împreună un ceai de mentă în casa din zona Aviatorilor şi unul roşu, rusesc, în salonul din zona Primăverii. „Nu pot să spun clar de ce am venit. Pur şi simplu am făcut-o. Nu pot explica exact nici de ce am ales să rămân. Am rămas. România e acasă pentru că aici am găsit omul alături de care vreau să trăiesc, aici ne creştem fetiţa (Ella Sofia, 5 luni - n.r.)", mărturiseşte Oksana.

„Ne place fiecare centimetru pătrat"

Am ajuns la Oksana într-o