Drumeţii de pe mapamond folosesc deseori sfaturile ghidurilor turistice pentru a alege locul unde să-şi ia masa. Doar mâncarea face parte din plăcerile şi amintirile unui voiaj, din descoperirea lumii. Dar una este să mănânci foarte bine, alta este să participi la o experienţă gastronomică de neuitat, cum este aceea de a mânca la un restaurant cu una sau mai multe stele Michelin. Asta chiar şi în Italia, unde se mănâncă bine, prin definiţie.

Pentru un restaurant, a intra în cercul select al acestor stele înseamnă a intra în lume pe uşa cea mare, a se face cunoscut pe plan internaţional.

Unul dintre felurile pe care le-am gustat mi s-a părut atât de "de efect" şi de "uşor de făcut", încât până la urmă proprietarul mi-a dat reţeta pentru a o împărtăşi cititorilor Jurnalului Naţional.

El, Massimo Camia, şi restaurantul său Locanda del Borgo Antico, au obţinut "steaua" cu zece ani în urma, în 2001. Pe lângă aceasta, locul cu pricina se află în Piemont, localitatea Barolo. Cu alte cuvinte, acolo unde se naşte vinul cu acelaşi nume, Barolo, unul dintre vinurile cele mai cunoscute ale Italiei.

Massimo, trecut prin şcoli şi restaurante, o are alături pe soţia sa, Luciana, fostă învăţătoare, care a lăsat totul pentru a se ocupa de clienţi: fiecare e tratat ca un musafir de vază.

Lângă "Locanda" se desfăşoară ferma agricolă din care provin multe dintre ingredientele folosite de cei şase bucătari, un somelier şi doi chelneri – adica toţi cei care te fac să nu mai poţi uita locul acesta.

Dar să ne întoarcem la reţetă. Când am citit-o, parcursul de la ingrediente la gustul delicios din final mi s-a parut mai putin uşor decât crezusem. Dar, o spun cu mâna pe inima şi înghiţind în sec, rezultatul merită efortul. O să vă uluiţi oaspeţii cu ce delicatesă de vis poate fi... o ceapă!

Dulceaţă de ceapă

● 1