„Adevărul“ vă prezintă săptămânal povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul lui Ştefan Dobay, extrema vitezistă şi cu şut devastator de la marea echipă a Timişoarei din anii ’30.

Campion şi câştigător al Cupei cu Ripensia, golgheter al primei ligi de patru ori, Dobay a fost supranumit „Calul" pentru incursiunile sale debordante pe extremă. Este unul dintre puţinii fotbalişti români care au participat la două ediţii de CM, marcând în toate cele trei meciuri disputate acolo. Ca antrenor, a câştigat campionatul şi Cupa cu CCA, în anii '50.

Născut în judeţul Timiş, la Dumbrăviţa, în 1909, Ştefan Dobay n-a avut parte de o copilărie foarte uşoară. Tatăl său a murit pe când nu împlinise încă şapte ani. Tot în acea vreme, s-a mutat alături de mama lui în Timişoara, locuind în cartierul „Fabruk" - numele avea rezonanţă germană, fiind dat zonei în care se aflau fabricile din oraşul de pe Bega.

A descoperit fotbalul în parcul dintre cartierele Iosefin şi Elisabetin. „Veneam acasă şi, senin, spuneam că am fost la lecţia de pian. Fireşte că mama mă mirosea imediat. În toiul meciurilor, îmi uitam pe câmp fie notele, fie bocancii, care ţineau loc de barele porţilor. Mama, aşa julit cum eram, mă mai bătea şi ea până credea că mi-a scos fotbalul din cap. N-a fost aşa. Mă uitam în ochii ei, ochi care mi-au spus primii că mă iubesc, dar pentru fotbal o minţeam fără nicio remuşcare. Mingea de fotbal câştigase", avea să povestească Dobay peste ani.

Rupea plasa porţii cu şuturile sale

De patru ori campion al României (1933, 1935, 1936 şi 1938), în două rânduri câştigător al Cupei (1934, 1936), Ştefan Dobay a făcut parte, timp de 11 ani, din formidabila linie de atac a Ripensiei, alături de Bindea, Beke, Ciolac şi Al. Schwartz. Şi-a dovedit calităţile sale prin 130 de goluri înscrise în 160 de meciuri! N-a fost, aşadar, deloc întâmplător că în