Sărbătorile de iarnă aduc cu ele nu doar multă bucurie, ci şi motive de a fi superstiţioşi. În Transilvania, superstiţiile s-au înrădăcinat adânc în conştiinţa oamenilor, mai ales în mediul rural. Tradiţiile din ultima noapte a vechiului an datează încă din perioada precreştină.

Ardelenii superstiţioşi sunt atenţi ca prima persoană care le trece pragul casei în Noul An să fie obligatoriu bărbat. La sate, această credinţă este dusă şi mai departe, iar bărbatul trebuie să fie neapărat unul înalt şi brunet, „pentru că blonzii şi roşcaţii aduc ghinion". În plus, dacă primul care păşeşte peste prag aduce cu el şi o crenguţă de vâsc, pâine şi sare, celor din casă le va merge bine tot anul. Bătrânii spun că „nu-i voie să se facă curat în ultima zi a vechiului an, nici în 1 ianuarie, pentru că, odată cu murdăria din făraş, gospodarii aruncă şi norocul din casă".

Anul vechi se „îngroapă"

Alt obicei specific înrădăcinat în noaptea dintre ani este cel al stingerii şi reaprinderii luminii în toată casa - „Îngroparea anului". „Întunericul îi haos, însamnă că lăsăm în urmă tăt răul de păstă an. Când aprindem iar lămpaşul, ne păstrăm vii credinţa şi speranţa într-un an mai bun", spune Gheorghe Lakatos, gospodar octogenar din Breb, un sat din Maramureș. La oraş, obiceiul stingerii şi reaprinderii luminii s-a transformat, peste vreme, în artificii.

Se mai spune că, dacă ai bani în buzunare în noaptea dintre ani, îţi va merge bine tot anul. Tot legat de bani, există o superstiţie conform căreia nu este bine să dai împrumut nici în ultima zi a anului ce tocmai se încheie, nici pe 1 ianuarie, pentru că în acest caz vei fi în pierdere în noul an.

În noaptea dintre ani, se trece de la profan la sacru

În general, tot ce facem în 31 decembrie se proiectează în noul an. Astfel, în ultima zi a vechiului an nu ai voie să te cerţi cu nimeni, nici să dormi