Sunt un cetatean al Romaniei cu viziune de dreapta, fac parte din clasa medie, am studii superioare, traiesc in Capitala, am un nivel bun de informare. Cred in anticoruptie, fanatica daca e nevoie, in meritocratie, in valorile morale traditionale.
Cred in concurenta, in economia de piata, in educatie si in statul minimal. Sunt imuna la populisme si demagogie, nu cred decat in solutiile argumentate si insotite de studii de impact. Nu condamn masurile de austeritate, dimpotriva, ci faptul ca la ele s-a redus actiunea anticriza.
Detest clientelismul, ipocrizia, topismul si prostia. Pretind, in schimbul votului meu, viziune, onestitate, inteligenta si coerenta.
Si din toate motivele enumerate mai sus, eu ma consider un cetatean nereprezentat din punct de vedere politic. Nu ma regasesc nici in opozitia populista si flamanda, nici in puterea incompetenta si clientelara, ambele la fel de corupte si lipsite de viziune.
Fac asadar parte dintre cei care, deocamdata, nu au niciun motiv sa se duca la vot anul viitor. Ar fi pentru prima data cand as refuza sa-mi exprim optiunea, fiind adepta principiului potrivit caruia absentii nu au niciodata dreptate. Dar pentru prima data consider ca nu am cui sa dau dreptate.
Poate ca un vot uninominal pur sau macar un sistem mixt, uninominal + lista, m-ar fi putut mobiliza in functie strict de candidatii propusi in colegiul meu. Daca as fi vazut vreo figura luminoasa si credibila, as fi putut sa o votez pentru a ma reprezenta. Dar, in pofida promisiunilor tuturor partidelor, iata ca sistemul ramane cel din 2008 si nu mai vreau sa repet experienta dezolanta de atunci.
In 2008, eu l-am votat pe Ionut Popescu, care a si castigat cele mai multe voturi in colegiul meu, dar nu peste 50%, asa ca dupa redistribuire a luat mandatul Crin Antonescu, de pe locul al doilea. Pe mine
