Am asistat neputincioşi la dispariţia, mai puţin sau mai mult prematură, a încă unui artist, călăuzitor al multor talente din muzica românească: Cornel Fugaru. La 13 iulie, ora 13:50, intra în eternitate.
Pentru elevii anilor ’50, care erau obligaţi să se tundă zero, pentru că au ascultat sau au dansat după muzică occidentală, cosmopolită, transmisă de unele posturi de radio, apariţia în anul 1964 a formaţiei Sincron, condusă de Cornel Fugaru, a reprezentat o rază de speranţă. Şi la noi se putea transmite la radio şi se putea vedea la televizor muzică bună, pe ritmuri moderne, zvăpăiate, cu puternică influenţă din folclorul autentic românesc. Mereu-zâmbitorul, bonomul Cornel Fugaru, un adevărat perpetuum mobile, a muncit mult, a compus, a interpretat, a înregistrat pe discuri şi a trecut cu fruntea sus chiar şi peste opiniile deplasate ale păzitorilor eticii din acea epocă. Mereu-optimistul Cornel Fugaru a format generaţii de tinere talente româneşti care vor duce mai departe munca sa.
"Era un om vesel, bun şi plin de viaţă – declara Monica Anghel. Ştiam că este bolnav, dar speram să se întâmple ceva bine, să îşi revină. Pentru mine ca om şi pentru cariera mea, influenţa lui a contat extrordinar. Mă gândesc la el şi sper că ne vede de acolo unde este"...
"Avem o ţară ca o închisoare. Am rămas cu mentalitatea comunistă că la noi e cel mai bine şi refuzăm să luăm lecţii de la occidentali – mărturisea Cornel Fugaru într-un interviu pentru Formula AS. Vezi oameni pe stradă cu feţe triste, care se îmbracă prost, care nu ştiu să zâmbească şi care privesc mereu cu suspiciune. Mi-e greu să mai cred în ceva în vremurile astea. Zilele îmi sunt pline de revoltă şi nu mai am nici o satisfacţie din punctul ăsta de vedere... Voga mea de altădată nu-mi ţine de foame spiritual. Ceea ce a fost a fost. Restul e prezent şi viitor. Nu-mi place să stau cu
