Obiceiurile şi tradiţiile din Alba de Anul Nou se pierd cu fiecare an care trece, mai ales la oraş. Îndrăgita „Sorcova“ pare să nu-i mai atragă pe copii. Singurii de la care mai auzim „Sorcova, vesela“ sunt ţiganii.

Sorcovitul, Pluguşorul, Buhaiul, sunt obiceiuri bine înrădăcinate în satele din Alba. „Sorcova“ , spre exemplu, pare să piardă teren în competiţia cu „deliciile“ internetului. Poate fi una dintre explicaţiile pentru care multe dintre tradiţii nu sunt duse mai departe de tineri.

Acum, mai ales la oraşe, singurii care sorcovesc sunt ţiganii, care găsesc prilejul ca pentru câteva versuri din „Sorcova“ să primească ceva mărunţiş. Etnologii spun că astfel de tradiţii se mai practică doar la sate şi că la oraşe ţiganii practică obiceiul doar pentru „un ban cinstit“.

În trecut, copiii primeau pentru sorcivit colaci, nuci şi mere.

„Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Peste vară, primăvară, /Ca un păr, ca un măr,/ Ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra,/ Iute ca săgeata,/ Tare ca fierul,/ Iute ca oţelul./La anul şi la mulţi ani!”, aşa sună cunoscuta „Sorcovă”

Superstiţiie legate de sorcovit spun că dacă prima persoană care intră în casă de Anul Nou este băiat atunci îţi va merge bine tot anul.

Sorcova era făcută în trecut din flori naturale, în special, de măr dulce. Acum, cea mai întîlnită este cea dintr-un băţ ornat cu flori artificiale din hârtii colorate. Numele de sorcova vine de la cuvântul bulgar surov care înseamnă verde, fraged, aluzie la ramura abia îmbobocită rupta odinioară dintr-un pom.