A fost calendarul. Apoi a fost filmul care a ilustrat marea apocalipsa. Au fost revoltele din lumea araba. Au fost crizele care au zguduit continent dupa continent.
S-a spus ca 2012 va "desavarsi" tot ce nu a reusit sa termine 2011. Apocalipsa financiara si o noua ordine politica. Fasciantia omului din toate timpurile pentru sfarsitul lumii, sub orice forma s-ar manifesta el, este aproape seducatoare, insa ramane doar un joc al mintii. In realitate, nu ne asteapta nicio apocalipsa. Nici economica, nici sociala si cu atat mai putin politica.
Desigur, se vor corecta poate cateva excese, se vor indrepta poate alte cateva nereguli, se vor mai prabusi doua trei regimuri totalitare. Dar asa cum niciodata nu vom avea o lume perfecta, fara nedreptati, asa cum saracie, foamete, crime si razboaie vor insoti omul de-a lungul petrecerii sale prin istorie, la fel si 2012 va fi doar un alt an obisnuit din viata noastra.
Pietele se vor regla de la sine intr-un final, iar daca nu, se vor reface dupa ce se vor fi prabusit cu totul; noi regimuri vor urma marilor dictatori sau, dimpotriva, alti dictatori vor pune capat unor democratii mai mult sau mai putin stabile.
Nu imi fac nicio iluzie ca 2012 ne va scapa de ceva anume, asa cum stiu ca nicio apocalipsa mayasa nu va spulbera lunga si inca durabila ordine a Pamantului. Dincolo de tragediile planetare, de marile probleme financiare ale pietei globale, de micile drame ale fiecare dintre noi, viata va curge la fel si, intr-un bun final, marea apocalipsa propovaduita de toate calendarele, de toti profetii si toate crizele, se va stinge intr-un inca un an aproape la fel ca toti ceilalti.
Oricat de zguduitor a fost 2011, oricate schimbari va aduce in vietile noastre 2012, nimic essential nu se va schimba in modul nostru de a ne raporta unul la celalalt sau la mediul inconjurator.
