In urma cu un an, la 17 decembrie 2010, Mohamed Bouazizi, un tunisian, comerciant stradal, si-a dat foc, intr-un act de disperare, declansand, prin protestul sau, ceea ce a ajuns sa fie cunoscut ca fenomenul Primavara Araba.
Auto-incendierea tunisianului a schimbat cursul istoriei arabe - revolta populara impotriva dictaturii a inceput in Tunisia, a patruns in Yemen si Egipt, a bulversat Bahrainul, Libia si Siria, si, in cursul unui an, a dat nastere unor miscari populare in mai toate statele arabe, in Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Iata cele mai importante evolutii din anul care a trecut:
Tunisia
Dupa ce Mohamed Bouazizi si-a dat foc, oamenii au inceput sa iasa in numar tot mai mari in strada, zi de zi, in decembrie 2010. In data de 14 ianuarie 2011, presedintele Zine El Abidine Ben Ali a cedat puterea, punand capat celor 23 de ani in fruntea statului. Ben Ali a fugit in Arabia Saudita. Rasturnarea regimului nu a fost insa pasnica: sute de oameni au murit, alte cateva sute au fost raniti, in urma represiunii brutale a manifestatiilor de catre fortele de securitate ale statului.
In urma lui Ben Ali a fost instituita starea de urgenta si un guvern de coalitie, care includea si figuri ale opozitie, dar si ale fostului regim.
Egipt
Inspirati de revolta din Tunisia, egiptenii s-au strans in masa in Cairo, pentru a cere demisia presedintelui Hosni Mubarak. Protestele au inceput pe 25 ianuarie si, dupa 18 zile, s-au incheiat cu demisia lui Mubarak. Acesta nu a plecat insa inainte de a omori sute de manifestanti.
Puterea a fost transferata armatei, care a dizolvat Parlamentul si a suspendat Constitutia, promitand sa organizeze primele alegeri libere ale natiunii in decurs de sase luni. Cu toate acestea, protestele egiptenilor au continuat pe tot parcursul anului 2011, acestia acuzand arm
