Prima zi a anului marchează sărbătoarea Sfântului Vasile. O zi cu rădăcini creştine, ancorată în marea sărbătoare a Crăciunului – fiind denumită şi Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului -, 1 ianuarie este, de asemenea, marcată de practici magice şi ritualuri.

Un număr mare de practici magice şi ritualuri se săvârşeau în această zi, ce marchează începutul, nu doar al unui nou an, dar şi, în mod simbolic, al unui nou ciclu de viaţă.

Prezenţa Sfântului Vasile este şi ea explicată diferit, prin prisma mitologiei populare. În unele locuri, Vasile este considerat a fi chiar numele de botez al lui Iisus Cristos, alteori apare ca fiind primul petrecăreţ, cel care a iniţiat tradiţia sărbătorii care îi poartă numele.

Prima zi a anului este considerată un moment propice pentru desfăşurarea practicilor magice. Pe de o parte, 1 ianuarie reprezintă un moment de cumpănă – cea dintre ani -, care, în funcţie de buna cunoaştere a tradiţiilor mitologice, poate fi interpretată în sensul dorit de fiecare; pe de altă parte, este o zi fastă prin excelenţă, este prima zi a anului, a unui nou interval de timp.

Integrându-se în perioada mai largă a sărbătorilor de iarnă, ce debutează în ziua de Sfântul Nicolae, obiceiurile ce au drept scop uratul revin la domeniul fundamental al vieţii omului simplu de la ţară: muncile agricole, fertilitatea câmpului, roadele bogate etc.

Astfel, “Semănatul“, “Pluguşorul“, “Plugul cel Mare” şi “Vasilica” sunt cele mai importante texte “magice” care se rostesc în prima zi a anului şi au o valoare colectivă puternică: sunt adresate individual, fiecărui gospodar în parte, dar acelaşi conţinut se referă şi se repetă pentru toţi membrii comunităţii.

De asemenea, în categoria manifestărilor colective bazate pe principiile “magiei primei zile” se integrează şi textele ce urează bunăstare fizică şi materială individului: “Sorcova” sa