George Iacobescu ne-a explicat, în 2007 - cu patru ani înainte de a primi titlul de "Sir" de la regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a - cum a ajuns din poziţia de inginer angrenat în economia socialistă la cea de preşedinte şi director executiv al grupului Canary Wharf.

Sfătuit de părinţi să nu îi urmeze

"Regimul comunist a avut o influenţă importantă în alegerea carierei. Bunicul meu care mi-a fost un far călăuzitor a fost avocat şi ziarist la Adevărul. A trăit în mizerie mulţi ani, până când unul din foştii săi studenţi, ajuns ministru, i-a dat o pensie. Tatăl meu a fost medic hematolog şi unul dintre inventatorii trombinei. Când a murit, la 56 de ani, din averea agonisită reuşise să îşi cumpere o Dacie." Sfătuit de familie, tânărul George va deveni inginer pentru că "în lume se va construi mereu şi va fi nevoie de ingineri constructori".

Pasul spre libertate, în 1975

Îşi aminteşte că a reuşit să plece din ţară după ce a fost răscumpărat de la statul român contra unei sume de bani. "Prin anii ‘70 exista un sistem prin care oamenii erau vânduţi. Dacă ar fi să mă exprim mai elegant, aş spune că li se oferea posibilitatea să emigreze în schimbul unei sume de bani. O mătuşă din Canada a strâns 5.000 de dolari, bani care nu au fost însă suficienţi pentru a plăti şi libertatea logodnicei mele. După patru ani de aşteptare pe acea listă, în 1975 am părăsit România", ne-a povesitit Iacobescu. Prima slujbă în lumea liberă a avut-o la o firmă canadiană din Montreal. "Intr-o seară, la un dineu, am întâlnit un domn care, aveam să aflu mai târziu, era vicepreşedintele celui mai mare dezvoltator de proiecte imobiliare din America - Olympia&York. Am stat puţin de vorbă şi peste câteva zile mi-a trimis oferta de a deveni asistentul lui." În următorii ani va contrui imobile în Dallas, Boston, Huston şi prima fabrică modernă de granit din America de Nord, l