Ca sa aiba sansa de a se prezenta onorabil la startul celei mai inversunate confruntari electorale de dupa revolutie - cu fiecare asemenea episod, cantitatea de venin creste, iar mintea omeneasca descopera noi culmi ale dementei politice -, partidele trebuie sa treaca printr-o purificare.
Termenul nu este cel mai fericit, avand in vedere premisele jocului de-a alegerile, care in Romania presupune nu un exercitiu de optiune in cunostinta de cauza (program), ci o decizie bazata pe sentimente iscate de simboluri caracteristice tarilor bananiere. Dar folosim conventiile, iar in materie de partide politice, reforma inseamna debarasari, prin cutite lungi sau compromisuri, de balastul care face vaporul sa nu poata iesi dintre stanci odata cu fluxul.
Deocamdata, singurul partid care a incercat sa lase la vatra potentialul distructiv din punct de vedere electoral este PDL. A reusit sa adopte un cod al eticii interne care nu reprezinta cea mai buna dintre lumile imaginate de Monica Macovei, dar este un inceput demn de salutat.
Pe urma, are tapi ispasitori in materie de spagi. Aici, varful este Sorin Apostu, care s-a calificat prin forte proprii in finala. Activitatile sale l-au adus in situatia de a se autodevora exact in momentul cand lupta impotriva coruptiei trebuia relansata pentru a observa partenerii intru UE ca in Romania se face curat nu numai pe hartie. In spatele sau vin primari mai mici, deputatei, directorasi, dar categoria exista. A, ca independenta justitiei ar trebui sa umble mai vartos in miezul guvernarii, e adevarat. Dar anul abia a inceput. Este exact locul unde PDL avea de retusat, si taria de a le transmite procurorilor ca sunt lasati sa lucreze este o premiera constructiva.
Sa vedem cum stau ceilalti. In ceea ce priveste PSD, punctele sensibile sunt la fel de dureroase, dar pe langa bagajul negativ reprezent
