2011 s-a dovedit un an de antrenament pentru actorii politici, care au căutat soluţii pentru a-şi eficientiza scoruri electorale în perspectiva scrutinelor care vor avea loc în 2012. Sursa: Vlad Stănescu
Opoziţia şi-a strâns rândurile sub cupola USL, încercând astfel să devină vioara întâi pe scena politică, dar boomul de imagine iniţial nu a fost însoţit şi de preluări de iniţiative, în acest domeniu excelând actuala putere.
De altfel, caracterul activ versus reactiv ale raporturilor putere-opoziţie s-au văzut şi în evenimentele secundare consemnate în acest an: PDL a luat act de corupţii din propriul partid, cazul Apostu, întocmind un cod etic drept răspuns şi a profitat de accesele de vendetă ale liderului PSD, Victor Ponta, pentru a acapara şefia Senatului din mâinile mazilitului Geoană.
În zona USL, singurul câştig a fost cooptarea lui Sorin Oprescu în cursa pentru primăria Capitalei. Ameninţat de zor cu suspendarea din funcţie de liderii opoziţiei, preşedintele Traian Băsescu s-a axat mai mult pe zona de politică externă în acest an încheiând acordul antirachetă cu SUA.
USL, înfiinţare promiţătoare, evoluţie dezamăgitoare
5 februarie. Începutul anului 2011 a fost martorul coagulării oficiale a opoziţiei sub forma Uniunii Social-Liberale (USL). În data de 4 februarie, forurile de conducere ale PSD, PNL şi PC aprobă protocolul pe care liderii PSD şi ACD l-au semnat pentru formarea Uniunii Social-Liberale. În ziua următoare Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin semnează, la Parlament, Protocolul de constituire a Uniunii Social-Liberal. Avea să fie însă înregistrată de Tribunal ca alianţă politică abia în 1 septembrie, lună în care deja apăruseră fricţiuni între parteneri şi solicitări de excludere a PC din alianţă.
Principiul candidaturilor comune, paritatea şi criteriul sondajului ca regul
