În curând, la Teatrul de pe Lipscani, va avea loc premiera oficială a spectacolului „Maitreyi", în regia lui Chris Simion. Montarea are la bază o dublă dramatizare, cea a faimosului roman omonim semnat de Mircea Eliade şi cea a scrierii în oglindă a lui Maitreyi Devi, „Dragostea nu moare".
Dacă volumul scriitoarei indiene nu este altceva decât un răspuns ce vrea să contracareze în stil avocăţesc lucrarea lui Eliade, uitând că o operă de artă nu este niciodată o simplă copie a realităţii, „Maitreyi" rămâne unul dintre cele mai importante romane de dragoste ale literaturii române, fiind, în acelaşi timp, şi o superbă declaraţie de iubire adusă de marele gânditor român Indiei. Căci dragostea pentru misterioasa şi neîmblânzita Maitreyi nu este în esenţă altceva decât fascinaţia unui mare spirit european către străvechea civilizaţie indiană de care Eliade s-a simţit întreaga viaţă atras. ( Nu are nici cea mai mică importanţă cine are dreptate şi dacă s-au iubit sau nu pătimaş în realitate Maitreyi Devi, fiica filosofului Surendranath Dasgupta, cu tânărul Eliade. Până la urmă, ceea ce contează cu adevărat este că scriitorul Mircea Eliade a lăsat posterităţii un roman minunat).
Într-un fel, aceleaşi resorturi au stat şi la baza acestei montări, după cum ne-a mărturisit regizoarea Chris Simion care a recunoscut că tot dragostea faţă de India a pus-o şi pe ea la treabă. „Acesta este mai mult decât un spectacol de teatru. Este o experienţă personală. Poate pentru că am fost deja în India de două ori, poate pentru că am beneficiat de o bursă la Sanskriti Kendra, poate pentru că India este o iubire de-a mea din perioada liceului. India din „Maitreyi" este India din zona Bengal, din Calcutta, India intelectuală, rafinată. Am încercat să facem un spectacol autentic, cu costume, decor, ritualuri cât mai apropiate de realitate, cu replici în bengali, cu muzică veche i
