Privind lung spre 2012, două certitudini se ivesc la orizont: criza economică şi bâlciul politic.
Prima are dimensiuni planetare, e ca o molimă de care nu ai unde să te ascunzi. Cealaltă e specialitate românească, nimeni nu ne poate vindeca de ea. Cu adevărat tragic va fi când cele două nenorociri ne vor lovi simultan, aşa cum se va întâmpla în a doua parte a acestui an. Experienţa trebuie să fie similară cu cea trăită de câteva ţări asiatice, care au simţit efectele unei combinaţii letale: cutremur + tsunami.
Vor fi primele alegeri în regim de criză profundă. Nici în 2009 nu stăteam bine, dar moralul naţiunii era altul. Ne afundam în criză, dar n-o simţeam, pentru că era mascată de interese electorale. Niciun partid nu-şi risca şansele la prezidenţiale de dragul de a spune adevărul. Niciun politician nu avea curajul să zică: ajunge cu promisiunile, suntem în rahat până la gât! Au mers cu toţii pe varianta schizofrenică: suntem populişti până la alegeri şi devenim responsabili după. Mai întâi interesul personal, apoi interesul naţional!
Acum, măcar, ştim cât de învolburate sunt apele în care navigăm. Dacă ar fi doar în băltoaca noastră românească, n-ar fi chiar atât de tragic: am avea măcar speranţa că, dând tare la vâsle, vom reuşi să ieşim în liniştitele mări ale Europei ori în tentantele oceane ale lumii. Necazul e că, trecând de Mangalia sau de Curtici, dai la tot pasul de Scylle şi Caribde gata să te înhaţe şi să te tragă la fund. Acum poartă nume de ţări şi de bănci, iar pericolele maxime vin chiar din zona Mediteranei: Grecia, Italia, Spania...
Dar astea-s vremurile, nu ni le alegem şi nici nu le putem influenţa prea mult, aşa cum nici starea vremii n-o putem schimba după cum ne e voia. Important e să ne protejăm de soare ori să îmbrăcăm o haină groasă la timp. Cu condiţia să avem ce îmbrăca!
Şi aici ajungem pe strada noastră: dac
