Stiinta pare sa fi demonstrat ca asteptarile Observatorului pot modifica rezultatul experimentului in care este implicat. Poate ca din acest motiv nu se cunosc Predictii in istorie care sa se fi bucurat initial de popularitate si care sa se fi implinit in final. Fie se produce catastrofa si descoperim apoi cu uimire ca un anonim ignorat avertizase asupra ei, fie avem alertari “de maxima audienta” care se dovedesc vorbe in vant. Mobilizandu-ne emotional pentru evitarea unui deznodamant neplacut, profetii Apocalipsei zilelor noastre (meteorologica, astronomica, financiara-ma rog, sindromul 2012) ne pun inconstient la treaba pentru a alege o varianta diferita a Realitatii.
Am intrat in 2012, anul conceput pentru tot soiul de scenarii apocaliptice dar si punct terminus pentru “renastere”, trezire spirituala, ma rog, “cum va place” vorba lui Shakespeare. Vom fi deci bombardati din nou cu predictii, cele mai multe apocaliptice, functie de inspiratia, fixatiile sau... interesele profetului. Pare la moda de pilda sa pariezi pe dezmembrarea zonei euro, pe un nou val de scaderi la bursa, pe recesiune in statele dezvoltate cu implicatiile de rigoare-somaj, prestatii sociale reduse, etc. Nu ma pot impiedica sa observ insa ca forta focalizarii opiniei publice pe catastrofe multiple tinde sa slabeasca dupa bombardamentul de acest tip la care este supusa de luni bune. In definitiv Criza dureaza cam de prin 2008. Nu zic ca problemele nu sunt reale (datoriile sunt tot acolo, ale statelor, persoanelor fizice si companiilor, cu un plus la state in ultima vreme) doar ca am intrat intr-o faza de constientizare si acceptare a situatiei si, evident, de cautare a remediilor reale de rezolvare, la nivel personal sau general. Daca va exista o prabusire a nivelului de trai, nu va fi decat una lenta, poate in generatii, pe masura imputinarii resurselor si desumflarii mentalitatii “c
