Mii de şomeri, pensionari şi bolnavi închipuiţi, precum şi munca la negru lasă o gaură de 60 de miliarde de euro anual în vistieria Hexagonului.
„A frauda înseamnă a fura", a constatat, oarecum candid, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, într-o vizită recentă la un spital din Bordeaux. Publicaţia „Le Point" a făcut o anchetă complexă asupra felului în care francezii înşală statul şi a dimensiunii fraudei. În termeni absoluţi, frauda socială şi fiscală costă anual statul francez 60 de miliarde de euro.
Dintre micile „măgării" care, însumate, înseamnă o gaura neagră de 20 de miliarde în asigurările sociale, 4 miliarde se referă la fraudarea prestaţiilor sociale (asigurări medicale, alocaţii familiale, de şomaj etc), în timp ce 16 miliarde provin din munca la negru.
Instrumentele de luptă contra fraudei sunt încă puţine şi funcţionează parţial. Un prim pas: crearea unei baze de date comune a caselor de asigurări sociale şi a prefecturilor, ceea ce va duce mai uşor la depistarea celor care beneficiază necuvenit de asigurări sociale. În 2008, Administraţia Sarkozy a creat o Delegaţie naţională de luptă contra fraudei, formată din responsabili din cadrul Fiscului, jardarmeriei, caselor de pensii, caselor de alocaţii familiale şi de asigurări de sănătate. A început să fie pus la punct şi un repertoriu naţional al asiguraţilor, iar Fiscului i-a fost dat dreptul să sechestreze bunuri.
Totuşi, rezultatele de până acum sunt modeste. În primul rând, pentru că va dura mai mulţi ani pentru a pune la punct aceste instrumente şi apoi pentru că cele 24 de tipuri de ajutoare sociale din Franţa şi miile de articole din Codul impozitelor sunt „fraudogene", susţin experţii.
Escrocii sistemului de sănătate
Sistemul e fraudat în egală măsură de medici, asistente, ambulanţieri şi pacienţi. O asistentă a doborât orice record:
