Ce a fost şi ce-a ajuns... La asta reflectează, de trei decenii, un fost nomenclaturist căzut în dizgraţie după ce fusese unul din locatarii Olimpului comunist, ca secretar al Comitetului Central al PCR, viceprimar al Capitalei şi vicepreşedinte al Consiliului Popular Bihor.

După numeroase restituiri ale portretelor unor personaje care, la vremea şi în felul lor, s-au remarcat prin acte ori gesturi anticomuniste, BIHOREANUL vă prezintă de această dată istoria unui demnitar comunist care a sfârşit săpat de propriii săi tovarăşi de drum.

Sub trei regimuri

În 80 de ani, Constantin Dumitrescu a apucat trei orânduiri. Fiu al unui subofiţer de cavalerie, a copilărit în monarhie, amintindu-şi-l cu plăcere pe tânărul Rege Mihai, a făcut carieră în comunism, o vreme chiar în apropierea lui Ceauşescu, iar bătrâneţile şi le trăieşte, uitat de toţi, în ceea ce el consideră că nu e "nici democraţie, nici capitalism, după cum nici ceea ce am trăit înainte de 1989 nu era comunism".

Autor al unor memorii intitulate "Relatări din viaţa unui om", fostul ştab justifică mistificarea la care a participat, susţinând că a vrut doar să-şi "aducă aportul la propăşirea societăţii". "Ce era activistul? Un muncitor, un inginer sau un profesor care în munca de partid se ocupa de impulsionarea activităţii pentru realizarea obiectivelor economice şi sociale", scrie tovarăşul Titi în jurnalul ce alternează episoade din istoria comunistă cu crâmpeie din viaţa activiştilor, reţinând inclusiv nivelul jenant al noilor cârmaci: "La chefuri, tovarăşii comiteau şi glume. Unul i-a pus altuia în vin nişte ghips, care i s-a solidificat în anus, de a trebuit bietul om să sufere o operaţie".

După venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, în 1965, cariera sa a urcat continuu. A participat la al IX-lea Congres, a făcut facultatea de istorie-filozofie la fără frecvenţă, a devenit s