Consiliul de iarna de la Bruxelles a adus in lumina reflectoarelor cateva schimbari majore ale paradigmelor europene, chiar dincolo de daramarea mitului bunastarii nesustenabile.
Asistam la schimbarea unor echilibre europene consacrate, iar granita din inima UE nu a disparut, dar din verticala ea a devenit orizontala. Si in centrul acestor schimbari fundamentale sta o tara miracol, care dintr-un copil rebel a devenit unul dintre cei mai importanti si mai respectati jucatori europeni. Polonia.
Tara aceasta a avut o istorie destul de asemanatoare cu a Romaniei, pe alocuri chiar mai aspra. La fel ca noi, polonezii s-au aflat in periculoasa zona de impact dintre marile puteri europene. A fost lovita, rupta, ocupata, a disparut ca stat. A intrat apoi in lagarul comunist, de unde a iesit cu o economie si o mentalitate bolnave. A trecut prin episodul Kaczynski si prin izolarea europeana provocata de fundamentalismul antieuropean al celor doi frati. Si totusi, iat-o dupa 20 de ani printre primele patru puteri europene, cu un cavant foarte greu de spus in politica UE.
Cum si-a castigat locul? Este singura tara europeana care a trecut prin criza fara a intra o clipa in recesiune, echilibrele sale economice si financiare sunt puternice si este socotita de investitori una dintre cele mai sigure tari din lume, a absorbit integral fondurile europene. O asemenea carte de vizita impune respect, cu atat mai mult cu cat puteri europene consacrate sunt foarte departe de o performanta Poloniei. Asadar, Varsoviei nu i s-a facut loc la masa puternicilor, ci si-a castigat locul in cea mai grea perioada cu putinta.
Ascensiunea Poloniei, combinata desigur cu prabusirea unor tari cu mult mai mare vechime in UE, precum Grecia, Italia si Spania, a facut ca Europa sa nu mai fie impartita intre vest si est, ci intre nordul puternic si stabil si sudu
