Pe 1 ianuarie moneda unică europeană sărbătoreşte un deceniu de existenţă (de la introducerea fizică). Încununată cu succes, lansarea euro a îndeplinit obiectivul mitic, care concretizează procesul de integrare economică europeană (iniţiat în 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma). Practic, pe 1 ianuarie 2002 visul înaintaşilor procesului de integrare economică în Europa s-a realizat („... L’Europe se fera par la monnaie ou ne se fera pas ...”).
La începutul lui 2002 euro a început să circule în 12 state europene: Germania, Franţa, Italia, Spania, Olanda, Austria, Belgia, Irlanda, Finlanda, Grecia, Portugalia şi Luxemburg. Ulterior, acestora li s-au alăturat Slovenia, Cipru, Malta, Slovacia şi Estonia. Astfel, în prezent, o populaţie de peste 320 milioane utilizează euro în viaţa de zi cu zi. Totodată, euro a devenit a doua monedă ca importanţă pe pieţele financiare internaţionale, nereuşind însă să detroneze supremaţia dolarului american.
Stabilită prin Tratatul de la Maastricht (1991), introducerea euro prezintă importante consecinţe economice, politice şi sociale. Din punct de vedere economic, prin participarea la Zona Euro, statele europene pierd controlul politicilor macroeconomice (politica monetară şi politica cursului de schimb, instrumente importante de ajustare în momentele de incidenţă a şocurilor economice). Totodată, aceste ţări pierd şi controlul monedei în care se împrumută (similar economiilor emergente, care se împrumută în monede internaţionale pe care nu le controlează).
Euro – un pas pe drumul către Statele Unite ale Europei
Din punct de vedere politic, lansarea euro a consolidat idealul lui Churchill (Statele Unite ale Europei). Moneda unică a contribuit la întărirea vocii europene pe mapamond, în încercarea de a echilibra supremaţia Statelor Unite.
Moneda unică a contribuit la întărir
