Scriitorul Ştefan Caraman împlineşte astăzi 45 de ani. Zeci de prieteni l-au felicitat deja pe facebook pe autorul nonconformist care a câştigat în 2005 premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului, „Colonia Îngerilor“.
„Sunt câteva persoane care, într-un fel sau altul, m-au determinat sau doar
m-au încurajat să nu las totul baltă şi să revin la masa iluziilor, a ospeţelor fastuoase, singurele de altfel de unde deşi ieşi, finalmente, cu stomacul gol, poţi fi fericit. Chiar poţi fi fericit“ spunea Ştefan Caraman în 2008, odată cu lansarea volumului „Chat“.
Un om destins, veşnic sictirit de uzanţe şi oficial,deşi culmea, este absolvent de A.S.E. şi director de bancă , Ştefan Caraman a reuşit să se impună în lumea teatrului mare, fiind din păcate, sau poate din fericire pentru el, mai cunoscut în jurul scenelor bucureştene, şi mai puţin pe cea tulceană.
Autor al unui număr impresionant de piese de teatru, îndrăgostit de proză scurtă şi şocant de direct în romane, un exemplu sugestiv fiind recentul „Scrisori către Rita“, Ştefan Caraman are cu siguranţă prilejul de a se afla pe o listă mult mai important decât cea a premiilor pe care le-a obţinut, pe lista scriitorilor care mai au ceva de spus şi vor spune.
„ Sîngele mi se pune în mişcare, leucocitele sar vesele pe suprafaţa plasmei descriind jerbe maiestuoase, iar globulele roşii devin de-a dreptul roşii. Nu vin de pe Marte, nu am antene şi nu vorbesc în cod binar. Nu mă cheamă Zorg. Sunt Ştefan, transpir abundent, am sex. Inima începe să-mi bată cu putere, ceva între You Shock Me şi Treceţi Batalioane Române Carpaţii, plămînii comandă cantităţi tot mai mari de aer şi salivez atât de dulce încît începe să-mi placă. Lipseşte doar o doză de amar, dar sunt sigur că va veni. Vine întotdeauna“- „Poveste maghiară“.
