Este prea puţin probabil ca Traian Băsescu să fi comis un simplu faux pas atunci când a atacat virulent activitatea DNA. Preşedinţia sa a intrat, de-acum, în cel de-al optulea an - timp în care a făcut relativ puţine gafe publice comparativ cu numeroasele presiuni cărora a trebuit să le facă faţă. Lamentările sale despre procurorii care nu răspund pentru distrugerea carierelor unor oameni politici achitaţi, într-un final, în dosare de corupţie denotă o viziune extrem de simplistă asupra complexului mod de funcţionare a unui sistem judiciar. Viziunea în cauză îi va fi fost inoculată, probabil, de pleiada membrilor PDL îngroziţi de numărul crescând de granzi locali din propriile rânduri prinşi în plasa DNA pe parcursul ultimelor luni.
Se poate concluziona, aşadar, că sprijinul la cel mai înalt nivel al activităţii DNA în vederea combaterii corupţiei printre cei care se consideră parte a elitelor ţării este incompatibil cu strategia de supravieţuire politică avută în vedere de Băsescu şi Boc. Astfel, PDL continuă să primească cu braţele deschise orice traseist dispus să se alăture partidului sau coaliţiei - indiferent de precaritatea reputaţiei acestuia. Iar UNPR creşte ca-n poveşti, inclusiv din punct de vedere al influenţei, fiind la ora actuală un soi de USL mai dispusă la trocuri politice decât pandantul ei din opoziţie. Mai pragmatici, liderii UNPR au optat pentru coabitarea cu principalul partid de guvernământ, şi nu pentru nimicirea acestuia.
În termeni europeni, prioritizarea luptei anticorupţie aduce oricum din ce în ce mai puţin capital politic. Influenţa Comisiei Europene, principalul factor extern de susţinere a DNA, continuă să scadă rapid, pe când noile structuri comunitare preconizate reflectă preponderent interesele economico-financiare ale Franţei şi Germaniei. La ceremonia funerară publică a fostului lider ceh Vaclav Havel, Traian Băsesc
