Fluctuaţiile de pe pieţele financiare şi summiturile din zona euro au fost principalele subiecte care au captat atenţia în 2011, dar anul acesta va fi unul în care undele de şoc vor lovi milioane de persoane din Europa şi din întreaga lume.

În loc să rezolve problemele celor pe care-i reprezintă, liderii politici şi-au concentrat anul trecut atenţia asupra modului în care răspund cererilor pentru măsuri de austeritate şi mai drastice ale investitorilor neliniştiţi de pe piaţa obligaţiunilor, notează The Guardian.

Efortul de a preveni ca randamentul obligaţiunilor italiene să ajungă 7% şi de a proteja ratingul maxim al datoriei Franţei a devenit obiectivul la nivel central.

Reducerea situaţiei grave cu care se confruntă zona euro la simple cifre care apar pe ecran maschează doar faptul că mijloacele de trai a milioane de persoane au fost în joc în ceea ce tehnocraţii numesc "economia reală", viaţa reală pentru cei mai mulţi oameni.

Politica măsurilor colective de austeritate impusă la cererea celor cu bani a condus zona euro pe marginea unei noi recesiuni. În 2012, locurile de muncă a milioane de oameni vor fi afectate.

Oamenii devin tot mai furioşi când văd că politicienii nu reuşesc să-i protejeze de loviturile speculatorilor. De la demonstranţii din Grecia la miile de tineri protestatari care s-au adunat în piaţa Puerta del Sol din Madrid pentru a cere un rol în viitorul ţării, oamenii şi-au exprimat îngrijorările.

Este foarte probabil ca în acest an furia lor să devină mult mai intensă şi să capete o amploare mult mai mare. Un raport recent al Organizaţiei Internaţionale a Muncii a avertizat asupra creşterii gradului de nemulţumire în multe ţări din cauza "percepţiilor că povara crizei nu este împărţită echitabil". Chiar şi fără o nouă recesiune globală, va dura cinci ani până când ratele de ocupare a forţei de muncă vor aj