Anul 2012 este anul Caragiale. Anul electoral 2012 este anul Caragiale. O ironie blanda, pentru ca politicienii romani nu sunt caragialesti. Eroii lui nenea Iancu aveau farmec, o doza de bonomie si umor involuntar cat cuprinde, erau lichele, dar nu ticalosi odiosi, erau amorali, dar nu varani.
Pe Catavencu, Farfuridi, Trahanache sau Dandanache puteai sa ii privesti, pana la urma, cu o doza de duiosie si, in mod cert, cu amuzament. Pe urmasii lor din ziua de astazi, care ne populeaza parlamentul si guvernul, nu ii poti privi decat cu oroare si/sau greata. Cat despre coana Joitica, ea s-a multumit sa traga sforile din umbra, fara a se sui in vreun fotoliu ministerial sau parlamentar, dame mai mult sau mai putin bine, mai mult sau mai putin in latex.
Asadar, bine ar fi ca 2012 sa fie un an caragialesc, dar ma tem ca va fi cu mult, mult mai rau de atat. 2012 este un an de care ma tem teribil, caci nu vad la orizont decat spectrul dezlantuirii celor mai urate porniri ale supravietuirii politice si ale luptei pentru putere. In rest, nicio umbra de speranta, niciun punct luminos.
Ma tem de 2012 pentru ca toate partidele deja aflate in inclestarea electorala pe viata si pe moarte pentru putere si-au consumat pana la ultima farama potentialul de credibilitate si onorabilitate. Sunt la fel de corupte si clientelare, la fel de incompetente, la fel de lipsite de viziune. Nu ai de unde alege ceva cat de cat acceptabil. Dar pe cat de sunt de consumate, pe atat sunt de disperate. Cine ramane in opozitie risca dezintegrarea.
PDL ar avea, cel mai probabil soarta PNTCD, sau, in cel mai bun caz, s-ar contracta la nivelul nucleului dur si al scorului de la care l-a ridicat Traian Basescu, adica 7-8%. UNPR ar disparea odata cu singurul scop al crearii sale. In plus, daca actuala putere pierde stie bine ce epurare masiva va urma si ce instrum
