Spiritele inferioare comentează persoane, spiritele mediocre comentează evenimente, iar spiritele superioare comentează idei – aşa spunea odată Laurence Peter, inventatorul principiului cu acelaşi nume: într-o ierarhie, fiecare angajat urcă până în poziţia unde devine incompetent. Sursa: EVZ
Nu sunt sigur că principiul e chiar beton, dar prima regulă, despre comentarii, mi se pare genială.
Nu vreau să neg latura căzută a tuturor fiinţelor, care face bârfa irezistibilă(nu dau nume, dar ştiu academici care zvârlu dracului tratatele ca să afle cine cu cine, şi pe unde; în lumea artistică, se pare că asta e între competenţele profesionale de bază).
Însă n-ai cum să nu devii mizantrop dacă în perioada de sărbători faci greşeala să dai un pic drumul la TV: meniul democratic abundă în discuţii despre persoane şi, vag asezonat, ceva evenimente.
Dacă ar fi doar tabloidizare, n-ar fi problemă: există şi în Occident, cu publicul ei masiv şi dornic să afle detalii despre persoanele "celebre pentru faptul că sunt celebre" (alt sociolog, dar nu vă mai plictisesc). Numai că noi avem asta şi nimic altceva, neprofesionalismul din politică dialogând fructuos cu cel din mediile de informare şi ambele întreţinând o atmosferă de bârfă minoră. Şi tocmai am intrat în anul electoral 2012.
Proiectele şi programele sunt lucruri cerute în gura mare, dar de care nimeni n-are de fapt nevoie. Ele ar fi moartea pasiunii şi sfârşitul presei româneşti în forma ei actuală. Feţele suferinde ale moderatorilor după 30 de secunde de discuţii "pe programe şi proiecte" spun totul: "domnule X, haideţi să lăsăm asta, omul de rând vrea să ştie, concret, cine e de vină pentru …; şi ce părere aveţi de faptul că doamna Udrea a zis…?"
Tendinţa de a personaliza pare benignă, dar nu e. De exemplu, ea domină imaginarul public în dezbaterea crizei globale, urmărind permanent să afle "ad
