Soldaţii români care merg în Afganistan spun că este nevoie de ei acolo. Însă a doua luptă după război o dau acasă, când trebuie să-şi revină psihic. Sursa: Foto: Răzvan Vălcăneanţu
Clima insuportabilă, praful pe care-l simţi intens când respiri, apoi teama de moarte, care pluteşte la tot pasul în atmosfera de front, sunt primele probleme pe care le întâlneşte fiecare soldat în Afganistan. Frica de scorpioni sau de şerpii veninoşi pare o copilărie.
De aceştia te poţi feri - "scuturi bocancii de şerpi sau de păianjeni imenşi şi îi faci mascote", povesteşte maiorul Sebastian Cucoş, fost şef al detaşamentului de jandarmi care s-a întors din Afganistan la sfârşitul lunii noiembrie. Dar merită 100 de euro fiecare zi în care vezi moartea cu ochii?
Legende şi poveşti de front
"În taberele militare din Afganistan, poveştile triste devin lecţii pentru ceilalţi", explică maiorul Cucoş. Toţi soldaţii le rumegă şi stau cu urechile ciulite la fiecare caz cu sfârşit tragic sau cu pericole. "Oricine poate învăţa din aceste drame, pentru că teoria de front e puţină. Am aflat de povestea a doi camarazi care, în timpul unei misiuni în care se trăgea, unul dintre ei l-a bătut pe umăr pe celălalt şi i-a spus că se mută în alt loc. Cel care a rămas a fost împuşcat, iar camaradul rămas în viaţă aproape că a cedat psihic, îl are pe conştiinţă", mai spune maiorul.
Genul acesta de poveşti, deşi îi afectează prea mult de fiecare dată, sunt de mare interes pentru orice soldat. "O altă teamă este să dormi în patul de sus. O bulgăroaică a fost tăiată pe jumătate în urma unei explozii, iar într-o altă femeie soldat a intrat o rachetă", continuă maiorul seria relatărilor de război.
Deşi are multe de povestit, maiorul Cucoş, şeful Serviciului de Ordine publică din Jandarmieria Română, pare că îşi măsoară cuvintele, lăsând loc unei modestii care îi caracterizează doar
