Întâi ianuarie, 2012, dimineaţa, după revelion. Fac ochi pe undeva pe la 9 şi ca tot boierul care se respectă, dau drumul la televizor cu gând să văd ce a mai făcut mujicul de revelion şi dând să mă ridic din pat, mă simt ţintuit de saltea.
De pe ecranul televizorului, sar pe mine scumpirile pe anul 2012. Nici nu am deschis bine ochii anul acesta şi au venit bucuriile:
- Energia electrică creşte cu 2,5%
- Majorarea taxelor locale cu 50% la cererea primăriilor
- Pâinea se scumpeşte cu 12-20%
- Carburantul creşte cu 20%
- Impozitul pe clădiri se majorează pentru cei cărora le-a căzut pe cap şi casa bătrânească a părinţilor. Să te ţii de acum procese de … succesiune.
Şi uite aşa, volens nolens mai stau în pat să îmi revin. Vrând să scap de impozite şi taxe, caut alt program. Butonez şi dau ceasul înapoi cu 200 de ani şi nimeresc peste Iancu Jianu Zapciul. Ptiu drace! Alte taxe. Mergând pe principiul caprei mă opresc la film, ca să nu văd cum mi se ia mie birul şi să mă bucur că nici alţii nu o duceau mai bine acum 200 de ani. Abia acum înţeleg cu adevărat sensul verbului a birui. Urmăresc filmul în speranţa că voi rămâne ancorat undeva în trecut, dar cu cât urmăresc mai mult filmul, cu atât realizez că nu este film, ci realitate.
Tudor Vladimirescu discută cu boier Sămâncaş despre soarta ţării şi nevoiile ei :
- Un semn să fac şi sare toată Oltenia- spune Tudor.
- Gloată Tudore, gloată-îi zice boierul
- Gloata asta e ţara boierule!
- Apropie-ţi tagma boierească Tudore îi spune boierul.
- Boierii…nişte târâtoare gata să pupe vârful papucului oricărui străin, pentru te miri ce hatâr.
Ascultam replicile şi încercam să butonez telecomanda, crezând că din greşeală am trecut iar pe ştiri 2012. Dar nu greş
