Aflat la doar 25 km depărtare de municipiul Constanţa, satul Sibioara se află, practic, cu cel puţin 100 de ani în urma lumii civilizate.

Locuitorii din satul constănţean Sibioara trăiesc de parcă s-ar afla în urmă cu un secol. Oamenii nu beneficiază de reţea de alimentare cu apă potabilă. În plus, fiind la numai un kilometru distanţă de drumul european care leagă Constanţa de Tulcea, au mari probleme în ceea ce priveşte infrastructura rutieră. Drumul care trece prin sat este preferat de autovehiculele de mare tonaj pentru a ajunge mai repede în Năvodari. Primari au venit şi au plecat şi cu toţii au promis că sibiorenii vor avea apă potabilă la robinete. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, iar singura speranţă a sătenilor sunt tot fântânile care, fiind de mare adâncime, seacă (vara) şi îngheaţă (iarna) mai greu. Totuşi, când aceste lucruri se întâmplă, cu toţii, cu mic, cu mare, cu bidoane şi cărucioare, merg la robinetul aflat la biserica din sat unde un investitor s-a milostivit şi le-a pus hidrofor, şi se alimentează cu apă. Tabloul este desprins din alte vremuri. În special seara, oamenii se strâng la robinet, ca la o veritabilă poiană a lui Iocan, şi stau la coadă pentru apă. De multe ori se întâmplă ca şoferii de pe maşinile de mare tonaj care trec prin sat să oprească, şi ei, pentru a umple bidoane întregi cu apă, despre care spun că e mai bună decât în alte părţi.

În tot acest peisaj, criza economică se încadrează ca o mănuşă. Dacă până de curând administraţia locală din Lumina (comună din cadrul căreia face parte Sibioara) mai avea ceva speranţe că va avea banii necesari pentru reţeaua de alimentare cu apă, tăierile de fonduri păreau că duc această promisiune pe tărâmul nerealizabilului. Şi totuşi, primarul comunei Lumina, Dumitru Chiru, susţine că de anul acesta va începe lucrul la alimentarea cu apă a comunei. „Nu pot să bag banii într-un