Douglas Crimp, profesor de istoria artei la Universitatea Rochester (New York), e de părere că „arta are puterea să salveze vieţi şi această putere trebuie recunoscută şi sprijinită în orice fel posibil“. Părerile sunt împărţite între cei care cred în puterea teatrului – şi a artei în general – de a produce schimbare în societate şi cei care contestă aceste lucruri (Gevisse şi Hall).

În 3 iulie 1981 apare în cotidianul New York Times un articol cu privire la un fel de cancer, responsabil de moartea a 41 de persoane, cu toţii provenind din rândul comunităţii homosexualilor. Cercetările ulterioare au arătat că lumea occidentală s-a confruntat încă din 1959 cu primul pacient care moare prezentând simptome similare cu cele provocate de SIDA. La începutul anilor ’80, însă, SIDA a devenit nu numai un motiv medical, ci un motiv politic, ceea ce a făcut ca informaţiile existente la acea dată despre boală să fie interpretate tendenţios şi deci să nu fie transmise corect către populaţie.

SIDA s-a manifestat în primul rând în cadrul comunităţii homosexuale şi a fost etichetată ca boală cu transmisie sexuală exclusiv în cadrul acelui grup. În ianuarie 1982, boala primeşte un nume: GRID (gay-related immune deficiency - deficienţă imunitară relaţionată cu stilul de viaţă homosexual), pentru ca în toamna aceluiaşi an să apară pentru prima dată termenul de SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite). Deşi SIDA, la fel ca şi versiunea engleză AIDS, nu face trimitere, în mod explicit, la homosexualitate, s-a creat această relaţie între boală şi o minoritate sexuală, astfel că a continuat să fie privită şi înţeleasă, în mod periculos, ca o boală cu transmitere sexuală care afectează homosexualii, din cauza practicilor lor sexuale şi a stilului de viaţă.

Tot în anul 1982, SIDA a fost descoperită şi la heterosexuali: dependenţi de heroină, emigranţi haitieni şi he