Stimaţi lucrători şi lucrătoare din Serviciul Mondial de Organizare a Coincidenţelor (SMOC),

Încep prin a vă informa că, în anul 2011,

am continuat să-mi bat capul cum să fac să nu mă mai mire nimic,

cum – fără prefăcătorie – să fiu, dacă nu indiferent, cel puţin echilibrat în faţa ştirilor interne şi, cu deosebire, externe,

cum să mă feresc de patetisme, respectînd clişeul în vigoare: a fi patetic = a fi prost,

cum să rezist la şocuri şi zguduiri, renunţînd la exagerările acelea cu văzul enorm şi simţirea monstruoasă, valabile stilistic, dar nu medical,

cum să evit, în regimul de austeritate impus de situaţia internaţională, acel lux al sincerităţilor, rezumîndu-mă doar la acelea, cîteva, cu mine însumi,

ca, pe 24 decembrie, cu o zi înainte de Crăciun, să mă sune o voce (nu chiar exterioară) şi să-mi reproşeze că mi-am încheiat articolul din ultimul număr al Dilemei vechi recunoscînd şocul pe care mi-l produce neputinţa generală în a învinge tirania vulgarităţii şi a inculturii din care descinde:

„Nu mi-ai zis că nu te mai şochează nimic? Eşti un demagog! Ai început din nou să minţi!“.

Cred că era un telefon de la dumneavoastră, de la SMOC.

Ce mă face să cred asta – iertaţi-mă că folosesc asta pentru fenomene intelectuale mult mai ample, e o moştenire de la Akaki Akakievici care se ducea la croitor să-i facă o manta din asta, indicînd stofa;

imediat după acest telefon, incapabil să elaborez un răspuns pe loc, am deschis televizorul şi a venit peste mine ceea ce se numeşte fluxul informaţional:

DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la românimanifestaţia antiprezidenţială şi antiguvernamentală – aşa le ziceam şi la noi în urmă cu vreo douăzeci de ani – de la Moscova, unde 120.000 de oameni (22.000, susţinea