Azi de dimineaţă am ciulit puţin urechea la ştiri şi, deşi ceaiul negru cu bergamotă ce-mi aburea în faţă ieşise binişor, în cîteva minute m-am simţit secat pe dinăuntru de-o stranie senzaţie de disconfort (disconfort pe care l-aş putea numi „greaţă“, dar n-aş vrea să-i jignesc pe cei despre care vine vorba mai jos). Să tot fie vreo 10 zile de cînd nu mai văzusem vreo ştire TV şi parcă le uitasem tipicul. Ei bine, iată cu ce noutăţi intrarăm în 2012.
Nici nu ştiu cu care să încep – pentru că fiecare are dramatismul ei.
Într-un orăşel de prin Bacău, două cete de colindători – una de români, alta de maghiari – au străbătut urbea pe trasee separate (fixate din vreme la primărie – precum sindicatele sau partidele politice); vreo 300 de jandarmi îi însoţeau pe tineri, ca să nu se ia la bătaie. E greu de spus dacă acesta e obicei de iarnă local sau e doar un incident interetnic cu repetiţie (în 2009, aflu, tinerii s-au bătut pe bune, lăsînd în urmă capete sparte şi coaste rupte). Neştiind limba vecinilor, n-am priceput ce strigau maghiarii (dar pot bănui); ştiind cît de cît limba română, aud cum românii scandau Şi-altădată, şi-altădată / O s-o facem şi mai, şi mai lată (da, ăsta e curat colind de iarnă!). Şi, în timp ce distinşi intelectuali români încă mai cred că tot comunismul e ameninţarea la adresa societăţii, această pestă a violenţei adolescentin-rasiale (cu miză mai curînd hormonală decît ideologică) prosperă şi proliferează, pe stadioane de fotbal şi arene de hockey, din Capitală şi pînă prin orăşele moldave unde anţărţ (cum spune clişeul) nu se întîmpla mai nimic.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?Într-un alt orăşel, prin Ialomiţa, două clanuri de ţigani s-au luat la băta
