● Neagu Djuvara, „Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă“ (Humanitas, 2011). Am o rudă la ţară care se trezeşte dimineaţa în weekend să prindă o pastilă de istorie pe care Neagu Djuvara o are la Radio. Un asemenea devotament este binemeritat: omul ştie pur şi simplu să povestească. Acum aflăm şi că ştie să dezbată. Cărticica scoasă recent de Humanitas este o continuare a cărţii sale precedente – Thocomerius-Negru Vodă, un voievod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti (carte reeditată şi ea acum). Nu am recenzat-o la vremea ei pentru că nu am vrut să mă bag într-un domeniu la care nu mă pricep, deşi am găsit argumentaţia lui Neagu Djuvara convingătoare. Cartea a făcut oarecare valuri, iar acum autorul răspunde criticilor, în acest volum separat. Teza principală a cărţii despre Negru Vodă spune că dinastia întemeietoare a Basarabilor era de origine cumană şi probabil catolică, domnii trecînd ulterior la ortodoxie, în urma unui conflict cu regele maghiar. Pe lîngă argumentele ce ţin de numele cumane, de cronici şi, mai puţin, de descoperiri arheologice, Djuvara plasa povestea într-un context comparativ: toate statele întemeiate în epocă în Europa au fost create de dinastii ale migratorilor, chiar dacă aceştia s-au pierdut apoi în masa de băştinaşi. Francii (germanici), ruşii (scandinavi), bulgarii (neam turcic), longobarzii în Italia, vizigoţii în Spania – au creat regate în epocă şi apoi s-au integrat în masa de populaţii romanice sau slave. Mi se pare un argument beton. Pe care nici unul dintre criticii lui Neagu Djuvara nu îl combate. Toţi se leagă de amănunte, unii fac obsesii mărunte. Noi, românii, trebuie să fim puri daci şi romani, preferăm să fim un miracol al istoriei. Cei mai enervanţi sînt criticii cu aere de superioritate – Djuvara nu e un istoric adevărat, s-a apucat să scrie tîrziu, de ce vine ăsta să ne dea lecţii?! Eviden