Intr-un interviu recent, ministrul Funeriu declara: „Anul 2011 a însemnat încheierea unei epoci de pile şi nepotisme. În 2012 vom dovedi aceeaşi exigenţă sporită faţă de fraudă“.
Este prea optimist dl ministru. Se reclama in continuare angajari cel putin discutabile, vezi cazul Cristian Ciocan, de la concursul organizat de Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti.
Un alt caz scandalos este alegerea rectorului Vasile Astarastoaie la UMF Iasi, in ciuda faptului ca a fost trimis in judecata de DNA pentru presupuse fraude cu fonduri europene, iar ANI l-a gasit incompatibil cu unele dintre cele cinci functii pe care le detine. Aceasta situatie se regaseste in articole din LEN, Legea Educatiei Nationale.
Art. 124. — (1) Răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară:
c) să respecte politicile de echitate și etică universitară, cuprinse în Codul de etică și deontologie profesională aprobat de senatul universitar.
Art. 130. — (1) Instituțiile de învățământ superior adoptă un cod de etică și deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară și include obligatoriu:
a) stabilirea situațiilor de conflicte de interese și incompatibilități
Ce vreau sa spun. Nu poti fi ales intr-o functie de asa mare importanta si de reprezentare, fiind simultan trimis in judecata de catre DNA si ANI, pentru fraude si conflicte de interese si incompatibilitati, deoarece automat intri sub incidenta articolului din lege privind raspunderea publica. Daca pentru cei care l-au ales rector pe Vasile Astarastoaie asemenea argumente n-au contat, pentru ministrul educatiei „etica universitara” ar trebui sa aiba alta greutate. Si are la indemana
Art. 211. — (1) Rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tinere
